Dor de munte...

De mult nu am mai trecut pe la munte, prea mult a trecut de cand nu am mai auzit murmurul apei curgatoare, de cand nu am mai simtit acel miros de ... verdeata, padure, un miros inexplicabil! Si lafel de inexplicabil e si dorul meu.

Am fost in vara, si am stat o saptamana in azuga la rude, a fost minunat, unele din cele mai bune momente din viata mea :D, tot atunci a urcat si iubita mea cu telecabina pt prima oara :)) , inafara de faptul ca a fost cam scumpa plimbarea nu am reclamatii. Am trecut si pe al poiana izvoarelor..tot acolo era sa ne pape ursul plimbandu-ne pe poteca dinspre gura diham spre poiana izvoarelor, bine ca mai erau si alti oameni pe traseu. Dar anumiti nesimtiti aruncau resturi de mancare si dulciuri pe poteca sau prin padure, fapt care NU ATRAGEA DELOC ursul... si pana la urma ce le pasa lor? ei isi arunca mizeria si ursul o curata, speriind sau atacand pe altcineva in proces dar nu conteaza, nah.
Tot acolo era sa ne prinda si o furtuna destul de urata, ceva gen big momma of storms, am avut un noroc imens ca furtuna a avansat la acelasi ritm cu noi, si ne-a ajuns deabea jos in busteni.
Alte momente frumoase le-am avut cand am fost la crucea caraiman, tot o vreme cacacioasa si eram inconjurati de nori care urcau dinspre oras, a invauit crucea in 4 minute, nu mai vedeam nici la 50 de metri in fata :)) si pachetul aferent de tunete and shit. am iesit ok si de acolo, fungind la cabana babele (la propriu) , dupa care am asteptat cateva ore ( nu stiu exact cate pt ca am avut impresia ca am stat ZILE la coada la telecabina) pana sa intram la cabina groazei :)), erau oameni care gandeau cu voce tare ca daca am fii loviti de fulger ne-ar praji pe toti. Mda. revin cu poze! Pa!